Dupa parerea parintilor mei, doar pitzipoancele (neaparat cu tz!) isi fac operatie de implant mamar. Ei bine, au, una, mi-am facut – desi sunt orice altceva, numai fitoasa, NU!
De fapt, pana la 18 ani, cand am devenit majora, am fost un soi de baietoi – intotdeauna tunsa scurt, nefardata, fara unghii si imbracata in pantaloni si tricouri prea largi. Ai mei si-au dorit baiat, si pentru ca nu le-a fost dat sa aiba unul, nu m-au lasat sa fiu fata. De-abia dupa ce am devenit majora, am izbutit (cu greu!) sa-mi impun punctul de vedere in ceea ce priveste look-ul meu. Mi-am lasat parul sa creasca pana la mijlocul spatelui, am inceput sa ma fardez si sa-mi fac unghiile, port rochite sau pantaloni colanti si sandale. Daca parul meu cel rosu mi-a crescut cat am vrut eu, nu acelasi lucru s-a intamplat si cu sanii, care de-abia se vedeau. Din aceasta cauza, ani de zile am purtat sutiene umplute cu burete, desi vara muream de cald din cauza lor.
Cel mai rau e ca nu izbuteam sa pacalesc pe nimeni – mai ales pe baiatul de care eram indragostita inca de cand eram mica. Pentru ca ai mei ma tundeau mereu, in ciuda protestelor mele, ma poreclise „Baietel” si „Pistruiatul” – pentru ca fiind roscata de la natura, am si pistrui. Cu Adrian (asa il cheama pe „EL”) m-am reintalnit datorita (sau din cauza?) pasiunii noastre comune pentru cai. Cand ne-am revazut, in loc sa-mi spuna cat de bine imi sta cu parul lung, m-a intrebat, razand: „Ce mai faci, Cristinel-Baietel? Ti-ai marit pieptul cu bureti de baie?” si a incercat sa ma ciufuleasca, asa cum facea pe vremea cand eram mica si tunsa baieteste. Mi-am muscat buzele pana la sange ca sa nu plang! L-am pocnit nu numai pentru ca ma luase peste picior, ci si de furie, pentru ca, pana sa ma bage in seama, statuse cu coatele sprijinite de gardul manejului si se uita la sanii Danei cea blonda, care bagase la trap un cal arab. Se uita la sanii ei, care saltau odata cu calul, afurisitul naibii! Adrian s-a dus sa se spele, iar eu am fugit, ca sa nu ma vada nimeni cum plang.
Cateva zile mai tarziu, cand am venit din nou la manej, Andreea (fiica instructorului de echitatie) m-a tras deoparte. Vazuse toata scena si mi-a dat un biletel pe care scria: „Doctor Gad Renert, Centru de estetica medicala, strada Herastrau nr1, programari la tel. 0731 030 000”. „Cri, cred ca e mai bine pentru tine sa-ti pui implanturi. Dar fa-o pentru tine, nu pentru mitocanul ala ingamfat de Adrian!” Mi-era clar ca vazuse tot si intelesese tot. Mi-am muscat buzele la sange, i-am multumit Andreei si i-am urmat sfatul. M-am dus la clinica doctorului Renert (un personaj interesant, care s-a ocupat de multe vedete de televiziune si are experienta, nu gluma!), care, dupa ce m-a consultat, mi-a recomandat sa optez pentru asa-numita metoda tri-axiala. L-am ascultat si acum nu mai poate nimeni sa ma confunde cu un baietel, nici macar cand imi ascund pleata sub vreo caciula sau vreo sapca!